MESAJUL PREA FERICITULUI PATRARHULUI DANIEL LA ZILELE CETATII NEAMTULUI

CETATEA NEAMŢ – STRAJĂ PESTE VEACURI: Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Festivalul de Artă Medievală „Zilele Cetăţii Neamţ”, 03 - 05 iulie 2009


Situată la frontiera dintre Orientul ortodox bizantin, ocupat de otomani, şi Occidentul catolic şi protestant, Moldova medievală a apărat tezaurul religios şi spiritual românesc, deschizându-se, în acelaşi timp, din punct de vedere cultural spre Europa occidentală. Monumentele istorice din acea perioadă rămân până astăzi rădăcini şi repere ale identităţii culturale, ce ne bucură sau ne judecă potrivit cu atitudinea noastră faţă de ele, şi ne invită la comuniune peste timpul trecător al fiecărei generaţii.

Atestată documentar în anul 1395, Cetatea Neamţ veghează încă de pe Culmea Pleşului ca un memento al comuniunii între generaţii şi ca un altar al memoriei şi pomenirii vredniciei unui neam de voievozi. Alături de biserici, mânăstiri, case, morminte şi cruci, turnuri şi porţi, păstrate cu sfinţenie de-a lungul veacurilor, cetatea păstrează şi transmite societăţii contemporane un limbaj tainic şi vizibil al tradiţiei, al continuităţii fizice şi spirituale, ca o pecete a jertfelniciei româneşti. Vechiul „cuib de vulturi” al Neamţului ne inspiră şi ne invită să preţuim monumentele istorice, piloni şi martori ai continuităţii istorice, care evocă şi invocă legătura spirituală dintre tradiţia şi viitorul neamului nostru.

Tradiţia creatoare nu desfigurează, ci transfigurează trecutul şi îl transmite ca spirit de comuniune. Prin urmare, considerăm că avem încă multe de făcut pentru a restaura monumentele, cărţi de identitate ale demnităţii şi creativităţii poporului român. Aceste flori ale spiritului generaţiilor trecute pot fi smulse şi strivite sau preţuite şi cultivate. Integrarea României în Uniunea Europeană trebuie să sporească grija noastră pentru monumentele istorice naţionale, dovezi majore ale dimensiunii europene a culturii româneşti. Astfel, apreciem proiectul de restaurare şi consolidare a Cetăţii Neamţ precum şi organizarea Festivalului de Artă Medievală „Zilele Cetăţii Neamţ”, ce readuce într-o cetate faimoasă a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare slujba de priveghere, arta populară, tradiţiile sfinte şi obiceiurile strămoşeşti, păstrate din generaţie în generaţie. Sfinţirea Paraclisului „Sfântul Nicolae” din Cetatea Neamţ, evenimentele culturale şi momentele artistice vor readuce în inimile participanţilor valorile autentice, care ne oferă identitate în istorie şi ne inspiră pentru viitor.

Felicităm pe toţi organizatorii acestui eveniment cu profunde semnificaţii religioase, spirituale şi culturale şi le mulţumim, totodată, pentru acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al Oraşului Târgu Neamţ. Rugăm pe Preamilostivul Dumnezeu să îi ocrotească pe toţi credincioşii de pe plaiurile moldave şi pe toţi românii de pretutindeni, să ne ajute tuturor să păstrăm şi să cultivăm bogăţia patrimoniului nostru naţional, ca pe o lumină transmisă din generaţie în generaţie, ca pe o făclie de Înviere spirituală şi ca pe o coroană a demnităţii noastre româneşti.

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL

Pe data de 29 iunie, creştin-ortodocşii îi celebrează pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Cele două personaje ale istoriei religioase sunt simboluri ale credinţei de nestrămutat şi ale sacrificiilor supreme în numele Domnului. De-a lungul timpului, au existat mereu oameni care şi-au jertfit viaţa pentru un scop nobil, pentru un crez, pentru o idee, pentru un ideal. Apostolii lui Hristos se disting de departe în seria martirilor. Este vorba despre conceptul omului absolut, al omului ideal care crede cu toată fiinţa sa şi care este gata să-şi dea viaţa mai curând decât să renunţe la credinţa sa. Vieţile şi faptele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel ilustrează excelent cele afirmate anterior. Ei au marcat începuturile răspândirii creştinismului, au propovăduit noua religie şi s-au jertfit pentru ea.


* Cine a fost Sfântul Petru?

Sfântul Petru a fost iniţial ucenicul lui Ioan Botezătorul, pentru ca, ulterior, să îl însoţească pe Mântuitor. Numele său de origine era Simon, dar Iisus i-a dat numele de Chefa sau Petru, care însemna „piatră”. Petru a fost fratele Sfântului Apostol Andrei, cel care a adus creştinismul pe teritoriul ţării noastre.

Meseria de bază a Sfântului Petru era de pescar, ceea ce îl determină pe Învăţător să îl întrebe simbolic dacă nu doreşte să devină "pescar de oameni", adică să le inspire oamenilor de peste tot credinţă cea adevarată. Supranumit "Apostolul celor tăiaţi împrejur", Sfântul Petru a propovaduit în lung şi-n lat religia creştină după Înălţarea lui Hristos. A fost prigonit de către duşmanii creştinismului şi pe data de 29 iunie 1967 (în timpul domniei lui Nero) a fost crucificat cu capul în jos.

* Sfântul Pavel - "Apostolul neamurilor"

Fără a fi făcut parte dintre cei 12 ucenici ai Mântuitorului, Sfântul Pavel a fost cel mai mare propovăduitor al credinţei creştine, fiind supranumit "Apostolul neamurilor", deşi la origine era fariseu, avea cetăţenie romană şi făcea parte din rândul celor care îi asupreau pe creştini. Numele său evreiesc era Saul (“furtuna”), dar îl va schimba în Pavel (“linişte”) în momentul în care, în drum spre Damasc, i se arată Domnul şi îi câştigă pentru totdeauna o credinţă puternică, dar îi ia vederea, pe care şi-o va recăpăta în clipa botezului. A fost întemniţat de trei ori pentru acţiunile sale de propagare a creştinismului pentru ca în final să fie decapitat tot pe 29 iunie şi tot în timpul domniei lui Nero. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel vor rămâne pentru totdeauna modele de viaţă, de dăruire, de devotament, de perseverenţă, de curaj.

Tuturor celor care poartă nume sfinte, precum Paul, Polina, Petruţa, Petrişor etc le doresc La mulţi ani şi multă sănătate!

CASATORIA ALBA

Căsătoria albă, o căsătorie în care nu există întâlnire trupească

Există în lumea în care trăim persoane care deşi se căsătoresc, îşi propun să trăiască precum ar fi fraţi. Astfel, cele două persoane renunţă voit la a practica actul intim necesar procreării sau naşterii de copii. Deşi în cadrul slujbei cununiei preotul slujitor cere "să li se dea lor viaţa cumpătată şi naştere de prunci buni”, "dar de prunci, seminţie cu viaţă îndelungată şi să-i învrednicească a-şi vedea pe fii fiilor lor”, sunt persoane care renunţă voit la unirea trupească.
Aşa ajungem să vorbim de căsătoria albă, de o căsătorie în care nu există întâlnire trupească. Mă întreb de ce este nevoie să arătăm că suntem în stare să trăim în feciorie, vieţuind cu o soţie în acelaşi pat? Dacă iubesc fecioria, mă pot călugări. Acest mod de vieţuire îmi pare a ascunde în sine înşelăciune. Nici soţ nu mă pot numi, dar nici monah.
Daca sunt persoane care aleg "căsătoria albă”, atunci ar trebui ca ele să-i ceară preotului să renunţe la cererea "dă-le lor roada pântecelui, dobândire de prunci buni”. E adevărat că au fost cazuri când unele persoane au născut ca urmare a rugăciunii. Dar acele persoane, precum Rebeca, soţia lui Isaac, a născut astfel pentru că "era stearpă”. Din Sfânta Scriptură aflăm că Isaac "s-a rugat Domnului pentru Rebeca, femeia sa, ca era stearpă; şi Domnul l-a ascultat, iar femeia lui, Rebeca, a zămislit" (Fac. 25, 21).
Mi se pare un nonsens ca Biserica să ceară lui Dumnezeu să le dăruiască copii sănătoşi şi buni celor ce se căsătoresc, iar aceştia să trăiască precum "fraţii”.
Dacă întâlnim în cadrul slujbei cununiei şi cererea de a se "păzi nespurcat patul”, preotul cere prin aceste cuvinte ferirea celor doi de infidelitate, cere ca iubirea lor să fie deplină.
Aşadar creştinismul rămâne realist. El nu exclude unirea trupească dintre bărbat şi femeie, dar mărturiseşte că numai în căsătorie ea devine un mijloc de unire sufletească deplină.
Se invocă adesea cuvintele Sfântului Apostol Pavel, dar într-un mod nedeplin, căci acest sfânt nu spune doar „e bine pentru om să nu se atingă de femeie”. El mărturiseşte şi că „fiecare bărbat să-şi aibă femeia lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei....Dacă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă” (1 Cor. 7, 1, 2, 9)
În concluzie, pentru mine nu există decât două atitudini corecte faţă de pofta trupească: înfrânare totală de la ea în afara căsătoriei sau folosirea ei ca mijloc de unire sufletească. Deci, omul nu trebuie să rămână la pofta trupească, el trebuie să transfigureze unirea trupească. Dacă va rămâne doar la pofta trupească, el se va plictisi repede de celalalt şi îşi va căuta satisfacţia în altă parte.

(Adrian COCOŞILĂ, sursa: www.crestinortodox.ro)

F0L0SIREA PSALMILOR

Sf. Arsenie Capadocianul: PSALTIREA BINECUVANTARILOR

PSALTIREA CA O CARTE A TREBUINTELOR, potrivit practicii Sf. Arsenie Capadocianul, asa cum ne este inmanata de Cuviosul Paisie Aghioritul.

AGRICULTURA: 1, 26, 30, 50, 52, 62, 66, 71, 83, 124, 147, 148

ANIMALE, neprietenoase: 63, 123, 147

CALAMITATI: 17, 21, 30, 50, 62, 68, 85, 89

CALATORIE SI EMIGRATIE: 28, 29, 31, 92, 135, 150

COPII: 22, 76, 109, 113, 114

DUHOVNICESTI: 3, 9, 24, 25, 29, 49, 50, 57, 72, 91, 98, 99, 100, 104, 105, 108, 115, 119, 130, 134, 136, 149

LEGE SI GUVERNARE: 14, 16, 32, 36, 47, 51, 59, 72, 82, 84, 93, 101, 108, 110, 137, 140, 141, 143

LUCRU: 2, 38, 39, 46, 48, 51, 52, 57, 60, 64, 74, 81, 83, 100, 101, 103, 129, 137, 140,144

MOARTE: 33, 150

OCROTIRE: 9, 13, 34, 47, 48, 57, 90, 133

PACE (intre prieteni si in familie): 10, 19, 22, 35, 41, 43, 45, 54, 65, 76, 86, 94, 109, 116, 126, 127, 139

PACE SI RAZBOI: 26, 33, 42, 73, 78, 93, 107, 111, 117, 118, 120, 127, 131, 132, 135, 140, 141, 143

PREOCUPARI SOCIALE: 20, 32, 35, 38, 51, 53, 59, 77, 80, 81, 87, 93, 101, 110, 112, 113, 114, 119, 124, 137, 140

PROPRIETATE: 14, 15, 23, 47, 83, 103, 124

SANATATE, a femeilor: 18, 19, 40, 67, 75, 106, 142, 145

SANATATE, sufleteasca/mintala: 4, 7, 8, 9, 11, 24, 27, 41, 55, 56, 60, 61, 69, 70, 80, 81, 84, 97, 100, 103, 128, 136, 138

SANATATE, trupeasca: 5, 12, 28, 36, 37, 44, 56, 58, 63, 79, 86, 88, 95, 102, 108, 122, 125, 128, 145, 146

VRAJI SI DIAVOLI: 5, 6, 8, 9, 13, 33, 57, 65, 90, 94, 96, 121

PSALMUL 149 PSALMUL 150 PSALMUL 151

PSALMUL 149
Aliluia.

l. Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi.
2. Să se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe el şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor.
3. Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în psaltire să-I cânte Lui.
4. Că iubeşte Domnul poporul Său şi va învăţa pe cei blânzi şi-i va izbăvi.
5. Se vor lăuda cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor.
6. Laudele Domnului în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor,
7. Ca să se răzbune pe neamuri şi să pedepsească pe popoare,
8. Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier,
9. Ca să facă între dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.

PSALMUL 150
Aliluia.

1. Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.
2. Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
3. Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
4. Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; lăudaţi-L pe El în strune şi organe.
5. Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare.
6. Toată suflarea să laude pe Domnul!

PSALMUL NECANONIC 151

l. Mic eram intre fraţii mei şi tânăr în casa tatălui meu; păşteam oile tatălui meu.
2. Mâinile mele au făcut harpa şi degetele mele au întocmit psaltirea.
3. Şi cine va vesti Domnului meu? Însuşi Domnul, Însuşi va auzi.
4. El a trimis pe îngerul Lui şi m-a luat de la oile tatălui meu şi m-a uns cu untdelemnul ungerii Lui.
5. Fraţii mei erau buni şi mari şi nu a binevoit întru dânşii Domnul.
6. Ieşit-am în întâmpinarea celui de alt neam şi m-a blestemat cu idolii lui.
7. Iar eu, smulgându-i sabia, i-am tăiat capul şi am ridicat ocara de pe fiii lui Israel.

PSALMUL 147 PSALMUL 148

PSALMUL 147
Al lui Agheu şi al lui Zaharia.

l. Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane,
2. Că a întărit stâlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi, în tine.
3. Cel ce pune la hotarele tale pace şi cu fruntea grâului te-a săturat,
4. Cel ce trimite cuvântul Său pământului; repede aleargă cuvântul Lui;
5. Cel ce dă zăpada ca lâna, Cel ce presară negura ca cenuşa,
6. Cel ce aruncă gheaţa Lui, ca bucăţelele de pâine; gerul Lui cine-l va suferi?
7. Va trimite cuvântul Lui şi le va topi; va sufla Duhul Lui şi vor curge apele.
8. Cel ce vesteşte cuvântul Său lui Iacob, îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel.
9. N-a făcut aşa oricărui neam şi judecările Sale nu le-a arătat lor.

PSALMUL 148
Al lui Agheu şi al lui Zaharia

l. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte.
2. Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui.
3. Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina.
4. Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri,
5. Să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit.
6. Pusu-le-ai pe ele în veac şi în veacul veacului; lege le-a pus şi nu o vor trece.
7. Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe pământ, balaurii şi toate adâncurile;
8. Focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul Lui;
9. Munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii;
10. Fiarele şi toate animalele, târâtoarele şi păsările cele zburătoare;
11. Împăraţii pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi judecătorii pământului;
12. Tinerii şi fecioarele, bătrânii cu tinerii,
13. Să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în cer.
14. Şi va înălţa puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

PSALMUL 145 PSALMUL 146

PSALMUL 145
Al lui Agheu şi al lui Zaharia.

1. Laudă, suflete al meu, pe Domnul.
2. Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.
3. Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.
4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.
S. Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui,
6. Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac;
7. Cel ce face judecată celor năpăstuiţi, Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi;
8. Domnul îndreaptă pe cei gârboviţi, Domnul înţelepţeşte orbii, Domnul iubeşte pe cei drepţi;
9. Domnul păzeşte pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătoşilor o va pierde.
10. Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.

PSALMUL 146
Al lui Agheu şi al lui Zaharia.

1. Lăudaţi pe Domnul, că bine este a cânta; Dumnezeului nostru plăcută Îi este cântarea.
2. Când va zidi Ierusalimul, Domnul va aduna şi pe cei risipiţi ai lui Israel;
3. Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi leagă rănile lor
4. Cel ce numără mulţimea stelelor şi dă tuturor numele lor.
5. Mare este Domnul nostru şl mare este tăria Lui şi priceperea Lui nu are hotar.
6. Domnul înalţă pe cei blânzi şi smereşte pe cei păcătoşi până la pământ.
7. Cântaţi Domnului cu cântare de laudă; cântaţi Dumnezeului nostru în alăută;
8. Celui ce îmbracă cerul cu nori, Celui ce găteşte pământului ploaie, Celui ce răsare în munţi iarbă şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
9. Celui ce dă animalelor hrana lor şi puilor de corb, care Îl cheamă pe El.
10. Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoinţa Lui.
11. Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce nădăjduiesc în mila Lui.

PSALMUL 144

PSALMUL 144
Al lui David.

l. Înălţa-Te-voi Dumnezeul meu, Împăratul meu şi voi binecuvânta numele Tău în veac şi în veacul veacului.
2. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
3. Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfârşit.
4. Neam şi neam vor lăuda lucrurile Tale şi puterea Ta o vor vesti.
5. Măreţia slavei sfinţeniei Tale vor grăi şi minunile Tale vor istorisi
6. Şi puterea lucrurilor Tale înfricoşătoare vor spune şi slava Ta vor povesti.
7. Pomenirea mulţimii bunătăţii Tale vor vesti şi de dreptatea Ta se vor bucura.
8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
9. Bun este Domnul cu toţi şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui.
10. Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale şi cuvioşii Tăi să Te binecuvânteze.
11. Slava împărăţiei Tale vor spune şi de puterea Ta vor grăi.
12. Ca să se facă fiilor oamenilor cunoscută puterea Ta şi slava măreţiei împărăţiei Tale.
13. Împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor, iar stăpânirea Ta din neam în neam. Credincios este Domnul intru cuvintele Sale şi cuvios întru toate lucrurile Sale.
14. Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei gârboviţi.
15. Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc şi Tu le dai lor hrană la bună vreme.
16. Deschizi Tu mâna Ta şi de bunăvoinţă saturi pe toţi cei vii.
17. Drept este Domnul în toate căile Lui şi cuvios în toate lucrurile Lui.
18. Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cei ce-L cheamă pe El întru adevăr.
19. Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va auzi şi-i va mântui pe dânşii.
20. Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi pe toţi păcătoşii îi va pierde.
21. Lauda Domnului va grăi gura mea şi să binecuvinteze tot trupul numele cel sfânt al Lui, zn veac şi în veacul veacului.

PSALMUL 143

PSALMUL 143
Al lui David.

l. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învaţă mâinile mele la luptă şi degetele mele la război.
2. Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Apărătorul meu, şi în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.
3. Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l socoteşti pe el?
4. Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec.
5. Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară, atinge-Te de munţi şi fă-i să fumege.
6. Cu fulger fulgeră-i şi-i risipeşte! Trimite săgeţile Tale şi tulbură-i!
7. Trimite mâna Ta dintru înălţime; scoate-mă şi mă izbăveşte de ape multe, din mâna străinilor,
8. A căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii.
9. Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta ţie; în psaltire cu zece strune Îţi voi cânta ţie,
10. Celui ce dai mântuire împăraţilor, Celui ce izbăveşti pe David, robul Tău, din robia cea cumplită.
11. Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii,
12. Ai căror fii sunt ca nişte odrasle tinere, crescute în tinereţile lor; fiicele lor înfrumuseţate şi împodobite ca chipurile templului.
13. Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulţi miei, umplând drumurile când ies;
14. Boii lor sunt graşi. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în uliţele lor.
15. Au fericit pe poporul care are aceste bunătăţi. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.

PSALMUL 142

PSALMUL 142
Al lui David.

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fala Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.